referitor la propunerea legislativă pentru modificarea
art. 16 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
Analizând propunerea
legislativă pentru modificarea art. 16 alin. (5) din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii (b515/02.10.2024), transmisă de Secretarul General al Senatului
cu adresa
nr. XXXV/4140/07.10.2024 și înregistrată la Consiliul Legislativ cu
nr. D1086/08.10.2024,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 73/1993, republicată, și al art. 29 alin. (4) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează negativ propunerea legislativă, pentru următoarele considerente:
1. Propunerea legislativă are ca obiect modificarea art. 16 alin. (5) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit Expunerii de motive, se urmărește să fie considerată vechime în muncă și „vechimea dobândită în temeiul unui contract de muncă în statele membre ale Uniunii Europene și în alte state cu care România a încheiat convenții de recunoaștere reciprocă a acestor drepturi, aceasta urmând să fie demonstrată cu documente corespunzătoare, în traducere legalizată în limba română”.
2. Prin
conținutul său normativ, propunerea legislativă se
încadrează în categoria legilor organice, fiind incidente
prevederile
art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituția României, republicată, iar
în aplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală,
prima Cameră sesizată este Senatul.
3. Precizăm că, prin avizul pe care îl emite, Consiliul Legislativ nu se pronunță asupra oportunității soluțiilor legislative preconizate.
4. Precizăm că din cuprinsul Expunerii de motive nu reiese că soluția legislativă preconizată a fost precedată de o temeinică fundamentare, nefiind respectate prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă, soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate, iar pentru fundamentarea noii reglementări trebuie să se pornească de la dezideratele sociale prezente și de perspectivă, precum și de la insuficiențele legislației în vigoare.
Astfel, Expunerea de motive nu respectă structura instrumentului de prezentare și motivare, prevăzută la art. 31 din Legea nr. 24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind prezentate, printre altele, insuficiențele și neconcordanțele reglementărilor în vigoare, informații referitoare la impactul financiar asupra bugetului general consolidat atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (pe 5 ani), și nici la consultările derulate în vederea elaborării propunerii.
5. Referitor la soluția legislativă propusă, semnalăm următoarele:
5.1. Din Expunerea de motive nu se înțelege de unde reiese faptul că „munca prestată în străinătate în temeiul unui contract individual de muncă” nu ar fi recunoscută ca vechime în muncă pe teritoriul României.
De asemenea, precizăm că în cuprinsul Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare nu am identificat nicio prevedere care să interzică recunoașterea vechimii în muncă în cazul unei activități desfășurate în temeiul unui contract individual de muncă în statele membre ale Uniunii Europene și în alte state cu care România a încheiat convenții de recunoaștere reciprocă a acestor drepturi.
5.2. Semnalăm că, potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (Text cu relevanță pentru SEE)[1], „Orice resortisant al unui stat membru, indiferent de reședința sa, are dreptul de acces la o activitate salariată și de a desfășura această activitate pe teritoriul altui stat membru, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a resortisanților statului respectiv”, iar „acesta beneficiază, în special, pe teritoriul unui alt stat membru, de aceeași prioritate ca și resortisanții statului respectiv în ceea ce privește accesul la locurile de muncă disponibile”.
Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) din același regulament, „Lucrătorul resortisant al unui stat membru nu poate fi tratat diferit, pe teritoriul celorlalte state membre, față de lucrătorii naționali, pe criterii de cetățenie, în ceea ce privește condițiile de încadrare în muncă și de muncă și, în special, în ceea ce privește remunerarea, concedierea și, în cazul în care rămâne fără un loc de muncă, reintegrarea profesională și reangajarea”.
Precizăm că regulamentul este un act juridic al Uniunii Europene, cu domeniu de aplicare general, obligatoriu în toate elementele sale și care se aplică direct, imediat și prioritar în statele membre încă de la intrarea în vigoare, fără a fi necesar un act de transpunere la nivel național.
Aplicabilitatea directă a regulamentului presupune că acesta se va introduce în mod automat în ordinile juridice naționale, fără transpunere sau altă formulă de introducere în dreptul intern, deoarece își păstrează caracterul de instrument juridic al dreptului Uniunii Europene.
*
* *
Având în vedere aspectele prezentate mai sus, propunerea legislativă nu poate fi promovată în forma preconizată.
PREȘEDINTE
Florin IORDACHE
București
Nr. 1104/31.10.2024